Ce este inconstientul, de unde vine si cum functioneaza.
In timp ce majoritatii oamenilor li se va parea ca ceea ce se intampla in interiorul lor este destul de simplu, de fapt, toata lumea are un inconstient. Acest inconstient este o parte din noi de care nu suntem constienti, dar care influenteaza o mare parte din actele si sentimentele noastre. Multe lucruri pe care le facem sau le simtim, nu stim cu adevarat de unde vin, desi se simt totusi convingatoare.
Uneori putem observa parti ale inconstientului sau ceea ce ne determina sa facem sau sa simtim.
Putem incepe sa ne simtim tristi, speriati sau furiosi fara niciun motiv aparent, desi pare sa aiba sens undeva in interior. S-ar putea, ca adulti, sa incepem uneori sa ne simtim ca un copil (si poate sa incercam sa rezistam acestui sentiment, deoarece suntem adulti, nu?). S-ar putea sa nu simtim deloc mare lucru, avand aceeasi stare plata tot timpul, in timp ce ne putem aminti ca nu era cazul cand eram copii mici.
Putem ramane ocupati cu anumite ganduri pentru perioade lungi de timp. Putem fantaza despre situatii din trecut sau lucruri care s-ar putea intampla in viitor. Putem ramane suparati pentru lucruri mult mai mult decat este rezonabil. Chiar si atunci cand realizam ca acest lucru de fapt nu ne ajuta in niciun fel, nu suntem cu adevarat capabili sa ne oprim din a face asta.

Simtim ca trebuie sa ne protejam sau sa ne aparam de un fel de rani emotionale destul de des. Desi aceasta nevoie se simte destul de reala, de multe ori nu putem pune degetul pe exact ceea ce se intampla in noi si care are nevoie de protectie.
Avem moduri standard de a reactiona la situatii, pe care cei mai multi dintre noi le consideram de la sine intelese. Se pare ca asa suntem, chiar si atunci cand credem ca unele dintre aceste modele nu sunt foarte utile pentru a ne trai viata in mod satisfacator.
Unii oameni par sa ne faca sa facem lucruri pe care nu aveam nicio intentie sa le facem. Cand asta nu se intampla printr-o demonstratie evidenta de forta, s-ar putea chiar sa nu avem idee ce anume ne-a facut sa actionam. Suntem susceptibili la manipulare.
Exista o multime de lucruri pe care simtim ca „ar trebui” sau „nu ar trebui” sa le facem sau sa le simtim. Suntem doar constienti ca ar trebui si ne simtim obligati sa ne conformam. De asemenea, respectam anumite reguli fara a fi prea constienti de asta, se pare ca se intampla de la sine. Toate aceste lucruri au un fel de cauza inconstienta.
Cand nu intelegem cu adevarat de ce simtim ceva, aparent, nu suntem constienti de o parte din noi insine. Este inconstient.
Suprimam sentimentele, incercand sa nu avem sentimente neplacute, negative sau inconfortabile sau atunci cand acestea sunt coplesitoare. Am putea, de exemplu, sa credem ca este dovada de slabiciune sa simti frica si sa nu vrem sa o simtim din cauza asta. Sau putem fi convinsi ca este gresit sa fim suparati sau sa simtim ura si, din aceasta cauza, suprimam aceste emotii. Poate fi insuportabil sa te simti respins sau ranit. Vrem sa ne protejam de aceste sentimente.

Cand facem asta, facem acele acte inconstiente. De fapt, sentimentele nu dispar atunci cand le suprimam, ci doar se ascund. Desi nu mai suntem constienti de ele, ele inca ne influenteaza. Comportamentul si reactiile noastre continua sa fie influentate de acele sentimente inconstiente si continuam sa avem ganduri care sunt legate de ele.
Inconstientul este de fapt colectia noastra de abilitati emotionale si relationale. Am acumulat aceste abilitati mai ales in copilaria noastra. Pentru ca actionam in baza acestor abilitati, si nu simtim/actionam/observam altfel, nu ne dam seama ca vin din copilaria noastra. Cu alte cuvinte: memoria noastra pentru abilitati este implicita, in timp ce memoria noastra pentru fapte este explicita. Acesta este motivul principal pentru care este inconstient.
Dar, este mai mult decat atat. In copilarie, traim multe lucruri care inseamna prea mult pentru noi, pe care nu le putem descurca foarte bine. Pur si simplu nu avem creierul, daramite experienta de viata, pe care o avem in cele din urma ca adulti. Pentru a face fata, folosim trucuri, care ne fac sa nu mai simtim tot felul de sentimente. Cu toate acestea, asta nu inseamna ca nu mai sunt acolo, undeva.
In plus, in timpul cresterii noastre trebuie sa invatam sa ne ocupam de alti oameni si de societate. Invatarea regulilor este un proces dureros, care are ca rezultat multa suprimare a sentimentelor.
Toate acestea ne creeaza inconstientul, cu care cei mai multi dintre noi trebuie sa traim pentru tot restul vietii.
Nu este vorba doar de sentimente pe care le pastram in inconstient, ci de opinii intregi despre situatii si moduri de a actiona in ele. In prezent luam aceste amintiri din experiente din trecut ca tipare de comportament. In mod obisnuit, luam roluri speciale din aceste tipare, ca raspuns la situatiile cu oameni. Reactionam destul de automat si fara ganduri, exact asa cum am facut in trecut.

Aceste tipare sunt declansate de modul in care ne simtim in acel moment.
Cand, de exemplu, experimentam o situatie noua care ne dezamageste, poate aparea un tipar dintr-o situatie veche care ne-a facut sa ne simtim dezamagiti. Apoi ne ocupam de situatia actuala, asa cum am facut in cea veche. Daca ne-am suparat mai de mult din cauza dezamagirii, acum este posibil sa devenim din nou suparati automat, indiferent daca are sens sau nu.
Cineva care a experimentat o situatie stresanta de aglomeratie intr-un spatiu restrans in copilarie, s-ar putea acum sa devina foarte speriat intr-un lift care este aproape plin.
Aceste tipare ne fac destul de previzibili si nu prea constienti de ceea ce se intampla cu adevarat. Ne face susceptibili la manipularea altora.
Motivul pentru care nu observam acest proces de vechi amintiri suprimate care ne influenteaza comportamentul actual, este ca o parte a memoriei este suprimarea in sine. Repetam modelul de suprimare.
PsihoNetRomania
Adauga un comentariu