Alecu Petronela Iuliana

Concepte precum igiena mentală ori sănătatea mentală devin din ce în ce mai prezente în realitatea contemporană determinându-ne să începem să privim spre sine într-o manieră mai incluzivă.
Beneficiem de o educație școlară cel puțin prin caracterul obligatoriu al învățământului preuniversitar, ulterior de o dezvoltare profesională voluntară, uneori continuă, de o asistență medicală primară, dar care sunt sursele psihoeducației?

De câte ori ți-ai continuat formarea profesională pentru a-ți dezvolta anumite competențe? Cât investești în corpul tău pentru menținerea unui echilibru alimentar ori a unei armonii estetice? De câte ori în anii tăi de viața până acum ai mers la medic ori ți-ai administrat un calmant pentru a-ți ameliora sau vindeca o durere fizică, de câte ori ți-ai luat o pauză când corpul tău a obosit spre exemplu?
Însă, de câte ori, ai avut același impuls curativ când suferința a fost emoțională sau când gândurile au devenit obositoare? De câte ori impulsurile tale au fost orientate spre o autocunoaștere, spre vindecare, spre dezvoltare? Ce ai facut atunci? Ce ai facut când ai avut nevoie de tine? Unde te-ai găsit? Cum te-ai gasit?

Experiența din mediul instituțional și privat, mi-a demonstrat că uneori oamenii se pot rătăci sau pot fi copleșiți, alteori pot păși prin viață chiar sângerând, însă întotdeuna oamenii sunt buni.
În fiecare om există un univers complex și complet, o bogăție infinită care uneori are nevoie să fie dezvăluită și orientată cu răbdare, blândețe, susținere și respect către sens. Drumul către sine este poate cel mai greu de parcurs, dar cu siguranță cel mai important și întotdeauna semnificativ mai ales când suntem însoțiți cu profesionalism.