In cercurile stiintifice, conceptul de placebo este bine cunoscut si des folosit. Acesta este numele unei substante neutre care nu are proprietati vindecatoare, dar are un efect de vindecare urias datorita faptului ca tocmai aceste proprietati vindecatoare ii sunt atribuite. Adica, cu cat pacientul este mai sigur ca potiunea pe care tocmai a inghitit-o este cea mai revolutionara inventie a medicinei care ajuta in suta la suta din cazuri, cu atat este mai probabil ca recuperarea sa vina efectiv.
Uneori le face placere psihologilor si tuturor celor care trateaza atat de mult corpul, cat si sufletul, incat tind sa numeasca placebo leacul universal pentru tot ce este in lume. Intr-o oarecare masura, acest lucru este adevarat: la urma urmei, este suficient sa spunem pur si simplu ca o tableta de zaharina ajuta tocmai la boala de care sufera pacientul si se va recupera imediat. In acelasi timp, nici boala lui, nici originea ei nu au vreo semnificatie. Si totusi, un placebo nu este in niciun caz un panaceu si nu ne scapa de tot ce este in lume. Caci, in multe cazuri, boala noastra se dezvolta putin sau indiferent de ceea ce credem despre ea si de modul in care ne raportam la procesul de tratament.
Si, desigur, exista o multime de cazuri cand insasi structura actului gandirii este incalcata la o persoana. Asa este, de exemplu, schizofrenia, in care efectul de vindecare al unui placebo are un procent foarte scazut si nu poate fi comparat cu utilizarea psihofarmacologiei sau chiar a terapiei cu electrosoc. Totul pare sa fie clar aici: daca o persoana nu poate, asa cum ar trebui, sa fie bucuroasa ca se va simti mai bine in curand, atunci efectul placebo va fi egal cu zero.
De asemenea, este interesant de remarcat faptul ca o persoana care este sceptica cu privire la puterea de vindecare a unui anumit medicament (medicament, nu placebo) poate anula toata puterea efectului acestuia. Si daca o persoana este inspirata de efectul de vindecare sau asteptarile acestui efect de la un medicament real, atunci efectul acestui medicament poate fi de multe ori mai mare decat cel al proprietatilor sale vindecatoare care au fost declarate. Cred ca uneori ai avut de-a face cu manifestari ale unei astfel de credinte: o persoana este convinsa ca doar citramona, aspirina sau analginul il ajuta si nimic altceva. Iar ideea aici nu este atat in caracteristicile individuale ale corpului sau, cat in credintele sale individuale.
Daca mesajele de mai sus sunt considerate adevarate, atunci putem concluziona: in cazurile in care exista o atitudine emotionala pronuntata fata de o anumita substanta, aceasta substanta in sine incepe sa joace un rol secundar in structura si compozitia sa chimica sau inceteaza sa mai insemne ceva. Si asta inseamna ca intre o persoana care bea analgina si intre alta care crede ca bea analgina, dar nu o bea efectiv, nu exista nicio diferenta fundamentala, deoarece efectul terapeutic in ambele cazuri este aproximativ acelasi. Dar atunci nu conteaza ce bei: ceea ce conteaza este ce gandesti despre asta. Pentru acele cazuri in care efectul apare, indiferent de ce credeti despre el, efectul placebo va fi intotdeauna mai putin eficient decat efectul acestei substante active.
E foarte simplu. Daca un obiect sau subiect de influenta este secundar in raport cu ceea ce crede destinatarul despre el (perceperea acestei influente si oferirea unei evaluari), iar efectul produs de aceasta influenta depinde de aceasta, atunci continutul sau forma subiectilor si obiectelor influentate urmareste un singur scop: sa nu exercite influenta, ci sa creeze setul necesar de convingeri pozitive la destinatar. Ele influenteaza pe cel care insusi crede ca este influentat. Trateaza-i pe cei care cred ca sunt si vor sa fie tratati. Sarcina unui agent de influenta este de a crea aparenta de influenta si de a o umple cu continut emotional pozitiv (credinta). Clientul se va ocupa de restul. El insusi va exercita asupra lui insusi influenta psihologica necesara, ceea ce il va conduce la usurare sau vindecare psihologica, psihica sau fizica. Acest lucru este valabil atat pentru medicina, cat si pentru psihoterapie sau magie. Si asta inseamna ca eficienta medicinei, psihologiei sau magiei va fi aceeasi pentru majoritatea acestor influente, care necesita o anumita atitudine emotionala si rationala a clientului fata de insusi faptul influentei. Din simplul motiv ca toate aceste vindecari – in intregime si complet – au loc direct in capul lui, in mintea lui, in activitatea sa mentala.
Este important nu atat sa tratezi, pentru ca procesul de tratament, asa cum am spus mai sus, este secundar, cat sa creezi o convingere ferma in client ca acesta este supus procesului de tratament. Milton Erickson a spus ceva de genul acesta: „Nu trebuie sa fii capabil sa-ti hipnotizezi clientul, ci doar prefa-te ca il hipnotizi”. Daca o faci bine si convingator, restul se va petrece de la sine si efectul de care ai nevoie va fi atins. Aceasta afirmatie este intotdeauna adevarata atunci cand procesul de influenta depinde de convingerile pe care le are clientul.
Probabil ca asta a vrut sa spuna un autor intr-una dintre cartile sale cand a numit psihoterapia un mit. Medicina este exact acelasi mit. Exact acelasi mit este magia sau parapsihologia. Si, daca vrei, religia. In acest din urma caz, biserica pretinde ca Dumnezeu exista, dar orice altceva, de la catharsis pana la vindecarea miraculoasa, este opera clientului insusi.
Fiecare dintre voi a auzit de medicamente precum aspirina. Din momentul in care s-a nascut acest medicament, medicina ne-a aratat din ce in ce mai multe fapte ca aspirina este eficienta si in cazurile in care actiunea sa nu a fost studiata si in care efectul sau a fost neasteptat chiar si pentru creatorii sai. Daca recititi din nou acest text, va va deveni clar: cu conditia ca popularitatea aspirinei sa continue, stiinta va descoperi sistematic in ea din ce in ce mai multe proprietati utile si vindecatoare. Iar apoteoza unor astfel de descoperiri va fi faptul ca aspirina va trata atat capul, cat si fundul cu succes egal. Nu fiti surprinsi de asta. Este in regula. Caci stiti deja: o persoana se vindeca si se vindeca pe sine, si nimeni si nimic altceva.
Nu medicina si psihoterapia, nu magia si religia sunt cele care ajuta si vindeca, ci doar acele mituri pe care le creeaza in jurul lor. In acelasi timp, este important de mentionat ca negarea lor unul fata de celalalt sau chiar atitudinea lor ostila unul fata de celalalt face parte si ea din mit, necesar si obligatoriu pentru afirmarea eficientei lor totale, si un avantaj clar fata de toate metodele alternative de influenta. Din punct de vedere al medicinei, cea mai eficienta influenta este cea medicala. Din punct de vedere al magiei – magia. Si acest lucru este absolut adevarat, deoarece in fiecare caz mitul il afecteaza exact pe cel care este cel mai susceptibil la aceasta influenta.
La urma urmei, oamenii care cred in medicina apeleaza la medicina. Iar oamenii care cred in Dumnezeu merg catre Dumnezeu. Insusi faptul conversiei inseamna ca procesul de vindecare a inceput, iar crearea unui halou de influenta sau interventie este un proces terapeutic pe care il realizam singuri.
Industria „drogurilor” foloseste placebo in practica sa de a testa tot mai multe medicamente noi, cu toate acestea, in esenta, este, de asemenea, un placebo gigant, iar succesul sau depinde in mare masura de publicitate si de sistemul de convingeri pe care il sprijina. De acord ca o persoana care se uita la o farmacie cu mii de denumiri, dar din care foarte putine nume care ii vorbesc (ceea ce nu este intamplator, dupa cum va amintiti, unul dintre cele mai importante atribute de influentare a unei persoane este o prostie completa care poate fi inzestrata cu orice credibilitate si proprietati), iar incercarea de a alege ceea ce il va ajuta este ca nu este diferit de o alta persoana care bea un decoct de broaste sau o tinctura de gandaci uscati. Alegerea lor se bazeaza in intregime pe credinta ca acest remediu (decoct de glicina sau plosnita) are proprietatile revendicate si, prin urmare, ii va ajuta sa se recupereze dupa boala de care cauta sa scape.
In societatile moderne, miturile, de regula, sunt capabile sa coexiste destul de inofensiv unele cu altele. Pretentiile si atacurile lor unul asupra celuilalt sunt de natura simbolica, al carei scop este doar de a le consolida mitul si de a-si extinde sfera de influenta. Insa niciunul dintre mituri nu urmareste eradicarea si distrugerea altor mituri, pentru ca facand acest lucru nu va face decat sa le perpetueze. Persecutia primilor crestini a facut crestinismul de neclintit, iar arderea vrajitoarelor si eradicarea ereziei au intarit practicile magice si credinta in vrajitorie.
Fiecare dintre mituri foloseste sisteme de credinte diferite pentru a interpreta cine sau ce te influenteaza. In practicile religioase, influenta este atribuita unui zeu. In medicina, influenta este atribuita agentilor chimici si tehnologici creati pe baza cunostintelor stiintifice. In magie, agentul influentei este un magician, un vrajitor sau un substrat energetic (structuri de camp, egregori, mintea cuantica a lumii). Si, in sfarsit, in psihoterapie si psihologie, agentul de influenta este un psiholog care foloseste tehnici de influenta dezvoltate si testate stiintific in munca sa.
Dar eu, numindu-ma psiholog si apartinand in totalitate unuia dintre cele mai mari sisteme mitologice, sunt gata sa recunosc si sa afirm: psihoterapia este un mit si nu am nici cea mai mica influenta asupra ta. Recunosc si afirm pentru ca cred profund si sincer ca orice, chiar si cea mai neobisnuita, cea mai miraculoasa vindecare, cea mai impresionanta crestere spirituala – toate acestea sunt complet in puterea ta. Adevaratul agent de influenta este intotdeauna unul singur – esti tu. Si poti face orice modificari si resetari ale personalitatii tale.
Adauga un comentariu