Deja vu (fr. déja vu (fr.): – „deja vazut”) – o stare mentala in care o persoana simte ca s-a aflat deja intr-o situatie similara, dar acest sentiment nu este asociat cu un anumit moment trecut, dar se refera la trecut in general.
Termenul a fost folosit pentru prima data de catre psihologul Emile Bouarac (1851-1917) in cartea The Future of the Psychic Sciences (fr. L’Avenir des sciences psychiques ).
Fenomene similare – fr. déja vécu („deja experimentat”), fr. déja entendu („deja auzit”), fr. déja baisée („deja gustat”).
Termenul opus pentru jamais vu („nu se vede niciodata”). Starea in care o persoana dintr-un mediu familiar simte ca nu a fost niciodata aici.
Manifestari de deja vu si cauze ale fenomenului
Starea de deja vu este ca si cum ai reciti o carte pe care ai citit-o cu mult timp in urma sau ai viziona un film pe care il urmareai, dar ai uitat complet despre ce este vorba. O persoana aflata in aceasta stare nu isi poate aminti ce se va intampla in clipa urmatoare, dar in cursul evenimentelor isi da seama ca a vazut aceste cateva minute in detaliu ca o reactie la mai multe evenimente succesive. Toata puterea de a trai déja vu consta in sentimentul ca si cum ar exista sute de optiuni pentru cum s-ar putea trece acest moment, totusi, persoana in stare de déja vu a preferat toate actiunile anterioare (corecte sau gresite pentru ea), ca urmare era „destinata” sa se afle in aceasta situatie particulara si in acest loc.
Impresia de déja vu poate fi atat de puternica incat amintirile despre ea pot dura ani de zile. Cu toate acestea, de regula, persoana nu isi aminteste niciun detaliu din acele evenimente pe care crede ca si le-a amintit atunci cand a experimentat déja vu.

Starea de déja vu este insotita de depersonalizare: realitatea devine vaga si neclara. Folosind terminologia psihanalitica, putem spune ca are loc o „derealizare” a personalitatii – un fel de negare a realitatii ei. Déja-vu-ul mai este definit ca „amintire a prezentului”: persoana crede ca perceptia realitatii in acest moment se bifurca brusc si este partial transferata in trecut.
Déja vu este destul de comun; studiile arata ca pana la 97% dintre persoanele sanatoase se confrunta cu aceasta afectiune cel putin o data in viata, iar pacientii cu epilepsie semnificativ mai des. Cu toate acestea, nu poate fi indusa artificial. Din acest motiv, cercetarea stiintifica despre déja vu este dificila.
Exista, de asemenea, opinia ca o posibila cauza a fenomenului „déja vu” ar putea fi o schimbare a modului in care timpul este codificat de catre creier. In acelasi timp, procesul este cel mai usor de imaginat ca codificarea simultana a informatiilor ca „prezent” si ca „trecut” cu experienta simultana a acestor procese. In acest sens, exista o separare de realitate.
Potrivit psihanalizei, in timpul somnului, creierul uman simuleaza sute de mii de situatii, dintre care unele se dovedesc a fi cat mai apropiate de anumite evenimente din viata reala. In acelasi timp, s-a remarcat ca sentimentul de „experimentat deja” este un fel de reamintire a fanteziilor secrete ale unei persoane.

Explorand structura timpului intr-o stare de déja vu, s-a ajuns la concluzia ca o cauza reala a experientei este stratificarea a doua situatii, una peste alta: o data traite in vis si a doua traite in prezent. Conditia unei astfel de stratificari este o schimbare in structura timpului, cand viitorul invadeaza prezentul, expunand astfel pentru o persoana proiectul sau existential profund, in timp ce prezentul in sine este „intins” si gazduieste atat trecutul, cat si viitorul.
In prezent, este rezonabil sa presupunem ca efectul déja vu poate fi cauzat de procesarea preliminara inconstienta a informatiilor, de exemplu, intr-un vis. In acele cazuri cand o persoana intalneste in realitate o situatie perceputa la nivel inconstient si modelata cu succes de creier, suficient de aproape de un eveniment real, apare déja vu. Aceasta explicatie este bine sustinuta de incidenta mare a déja vu la persoanele sanatoase.
Ezoteristii explica deja vu-ul cu teoria reincarnarii. Partea slaba a acestei abordari este ca oamenii isi pot „aminti” dintr-o data obiecte pe care stramosii nostri le-au vazut cu greu: un smartphone intins pe masa, o tableta etc.
Text preluat
Adauga un comentariu