Agresiune (din latina aggressio – atac) – comportament distructiv motivat care este contrar normelor de convietuire a oamenilor, daunand obiectelor atacate, provocand prejudicii fizice, morale oamenilor sau provocandu-le disconfort psihic.
Abordari ale definitiei agresiunii
Exista diferite abordari ale definirii acestui fenomen. Sa numim doar cateva dintre ele:
Abordarea de reglementare inseamna ca in definitiile agresiunii se pune un accent deosebit pe ilegalitatea acesteia, „contradictia” cu normele sociale. Agresivitatea se poate defini drept „comportament distructiv intentionat care contravine normelor si regulilor de convietuire a oamenilor in societate”. Termenul de „agresiune penala” este definit si in cadrul abordarii normative si inseamna „comportament care vizeaza producerea intentionata a vatamarii fizice si morale unei alte fiinte vii, din cauza caruia actiunile agresorului sunt in conflict cu normele dreptului penal, desi el insusi nu devine intotdeauna obiectul unui impact juridic penal”.
Abordarile psihologice profunde afirma caracterul instinctiv al agresiunii. In acest caz, agresivitatea pare a fi o proprietate innascuta si inalienabila a oricarei persoane. Cei mai importanti reprezentanti ai acestei abordari sunt scolile psihanalitice si etologice. Reprezentantii psihanalizei asociaza agresivitatea cu manifestarea „instinctului de moarte” la oameni. Se crede ca „agresiunea la oameni este exact aceeasi dorinta instinctiva spontana ca la alte vertebrate superioare”. In plus, se observa ca la unele animale, comportamentul „agresiv” in manifestarile sale, practic nu difera de cel sexual.
Abordari tintite contin definitii ale agresiunii in ceea ce priveste functionalitatea acesteia. Astfel, agresivitatea este vazuta ca un instrument de evolutie cu succes, autoafirmare, dominare, adaptare sau insusire a resurselor vitale. In agresiune se vede un „comportament orientat specific care vizeaza eliminarea sau depasirea a tot ceea ce ameninta integritatea fizica si (sau) psihica a organismului”. Se sustine ca „agresiunea este un mijloc prin care indivizii incearca sa obtina partea lor de resurse, care, la randul sau, asigura succesul in selectia naturala”. Se considera agresiunea maligna ca un instrument de dominare, exprimata in dorinta „omului de dominatie absoluta asupra altei fiinte vii”. Uneori, agresivitatea este considerata o parte integranta a homeostaziei umane. Homeostazia este o stare normala de echilibru a proceselor organice si a altor procese dintr-un sistem viu, iar agresivitatea, in acest caz, este un instrument de autoreglare mentala.
Abordari care se concentreaza pe consecintele agresiunii descriu rezultatele acesteia. Agresiunea este vazuta ca fiind „un act fizic sau amenintarea cu un astfel de act al unui individ care diminueaza libertatea sau aptitudinea genetica a altui individ”. De asemenea „agresiunea poate fi definita ca orice act sau comportament care provoaca durere unei alte persoane fizic sau psihic”. Totodata este analizata ca „o reactie in care un alt organism primeste stimuli durerosi.” nefiind o proprietate, ci „un fenomen realizat intr-un anumit comportament, intr-o anumita actiune – o amenintare sau vatamare la adresa altora”sau ca „agresiunea este provocarea sau incercarea de a provoca vatamare corporala sau fizica”.
Abordari bazate pe evaluarea intentiilor agresorului. In acest caz, agresivitatea este inteleasa ca „un fel de comportament, fizic sau simbolic, care este motivat de intentia de a face rau altcuiva” sau ca „o forma de comportament care vizeaza insultarea sau ranirea unei alte fiinte vii care nu vrea un astfel de tratament”. Si de ce nu si ca „actiunea activa sau decisiva, in special cu intentia de a castiga fortat dominatia sau de a lua in stapanire ceva”.
Abordarile emotionale acorda o atentie deosebita componentei senzuale a actului de agresiune. Agresivitatea este inteleasa ca „o manifestare in sentimentele si actiunile unui individ (grup social) de ostilitate – antagonism, neprietenie, ostilitate, ura” sau agresiunea verbala ca o „comunicare ofensiva, expresie verbala a emotiilor, sentimentelor sau intentiilor negative”.
Abordarile multidimensionale includ toate abordarile enumerate mai sus sau combinarea lor, cea mai potrivita din punctul de vedere al unui autor individual. Va dau cateva exemple. Agresiunea este un comportament distructiv, ofensiv, care incalca normele si regulile de convietuire a oamenilor in societate, daunand obiectelor atacate (animate si neinsufletite), provocand daune fizice oamenilor si provocand disconfort psihic, experiente negative ale unei stari de frica, tensiune, depresie. Agresivitatea este o proprietate socio-psihologica sistemica ce se formeaza in procesul de socializare umana si care este descrisa de factori subiectivi.
Abordari nediferentiate, de regula, se reflecta in teoriile psihologice private si nu explica esenta agresiunii, definind-o intr-un cadru restrans teoretic. Behaviorismul interpreteaza agresiunea „ca un impuls”, „un reflex uman natural”, „ca rezultat al frustrarii” sau o forma de raspuns la disconfortul fizic si psihic. Reprezentantii teoriilor cognitive considera ca „agresiunea este rezultatul invatarii”. Alti cercetatori considera ca agresivitatea este „o tendinta de a se apropia de un obiect sau de a se indeparta de acesta” sau „o forta interna care ofera unei persoane posibilitatea de a rezista fortelor externe”. In cadrul interactionismului, agresiunea este considerata o consecinta a unui conflict obiectiv de interese, a incompatibilitatii scopurilor indivizilor si grupurilor sociale.
In ciuda numarului mare de abordari, niciuna dintre ele nu ofera o definitie completa si exhaustiva a agresiunii, reflectand doar o fateta sau alta a acestui fenomen. Rolul furiei in dezvoltarea mentala, in special in dinamica unor astfel de experiente teribile care pot distruge intreaga miscare inainte a vietii, este cunoscut de mult timp. Oamenii de stiinta si poetii latini Seneca si Plutarh au scris multe despre furie. Cercetari ce au avut loc la jumatatea secolului XX, au identificat 2200 de stari de furie descrise. Astazi, diferite scoli de psihologie studiaza in mod activ furia si discuta cum sa o rezolvi, cum sa scapi de ea si cum sa o folosesti.
Tipuri de agresiune – 5 tipuri de agresiune:
– Agresiune fizica (actiuni fizice impotriva cuiva);
– Iritatie (temperamental, nepoliticos);
– Agresiune verbala (amenintari, tipete, injurii etc.);
– Agresiune indirecta, dirijata (barfe, glume rauvoitoare) si nedirijata (strigate in multime, calcat in picioare etc.);
– Negativism (comportament de opozitie).
Forme de agresiune
– Agresivitatea jocului – folosit pentru a-si demonstra dexteritatea, abilitatile si nu in scopul distrugerii. Nu este motivat de ura sau distructivitate.
– Agresiune reactiva – protectia vietii, a libertatii, a demnitatii, precum si a proprietatii proprii sau a altor persoane: -frustrarea nevoilor si dorintelor; -invidie gelozie; -razbunare; -soc al credintei (in viata, iubire; dezamagire).
– Pofta de sange arhaica .
– Agresiune compensatorie (maligna) -cruzime si distructivitate, violenta care serveste unei persoane „impotente” ca substitut pentru o viata productiva (sadismul – dorinta de a-i supune pe cei viu puterii cuiva, de a face din el un obiect neputincios al vointei); necrofilia (dragoste pentru neinsufletit); – depresie cronica si plictiseala.
Agresiunea poate fi impartita in deschisa si ascunsa. Acesta din urma serveste cel mai adesea ca mecanism de manipulare interpersonala. Oamenii care se caracterizeaza printr-un comportament ascuns-agresiv se straduiesc intotdeauna sa insiste pe cont propriu, sa subjuge alti oameni si sa controleze situatia, dar in acelasi timp folosesc tehnici care le mascheaza intentiile agresive. Pot arata politicosi, fermecatori si atractivi, ramanand in acelasi timp luptatori fara scrupule, vicleni si razbunatori.
Caracteristici personale care influenteaza dezvoltarea agresivitatii:
– Tendinta la obiceiuri impulsive;
– Susceptibilitate emotionala – o tendinta de a experimenta un sentiment de nemultumire, vulnerabilitate, disconfort;
– Gandire (agresiune instrumentala) si distragere a atentiei (agresiune emotionala);
– Atribuirea ostila este interpretarea oricarui stimul ambiguu ca ostilitate.
Adauga un comentariu