Psihologia este un lucru uimitor. Intrebati un psiholog despre ce este o pancarta si el va va explica imediat ce fel de pancarta este aceasta. Sau un act erotic de orice natura. Ei bine, din moment ce nu stii toate astea, pari a fi complet ignorant sau mai rusinos, ce te-au invatat la universitate?
Si acum sa punem o intrebare mai usoara: ce este gelozia? Si vom invata o multime de lucruri interesante despre felul in care oamenii sufera insuportabil de pe urma ei, vom afla statisticile oamenilor gelosi si metodele utile de tratare a geloziei. Si acum repetam intrebarea: ce este gelozia?
Tacerea mieilor. Am cautat prin arhive cateva mii de documente inteligente, incercand sa gasesc raspunsul la intrebarea mea si nu am gasit nimic inteligibil. Nimic. Gelozia pare a fi un lucru atat de evident, incat toata lumea se angajeaza imediat sa scape de ea, fara sa-si dea osteneala sa explice ce este, de fapt, acest fenomen „lipicios”. Cea mai grea parte a explicatiilor sunt cuvintele frumoase ale diversilor filozofi mari si puternici. De exemplu, iata o definitie de mentor: „Gelozia este o astfel de pasiune care cauta cu zel ceea ce provoaca suferinta.”
Se iveste o situatie delicata: zeci sau chiar sute de milioane de oameni care experimenteaza un sentiment de gelozie sunt un fel de prosti care o fac in mod clar deliberat si cu pofta si sufera ei insisi fara mila din cauza asta. Sunteti de acord cu aceasta interpretare?
Desigur, o astfel de literalitate jignitoare poate fi evitata imaginand gelozia ca un fel de virus mental urat care ataca o persoana si o chinuie fara mila. Adica omul pare sa nu fie deloc de vina, este tot alb si pufos si numai gelozia este de vina pentru toate. Psihologule, se pare ca nu vreau sa fiu gelos, ci vreau doar sa iubesc si sa ma bucur de viata, dar totul este in mine este gelos si chinuit impotriva mea, impotriva vointei mele.
Deci, ce este gelozia?
Dragostea si gelozia sunt adesea puse pe acelasi raft si pe buna dreptate: gelozia bazata pe iubire este singurul tip de gelozie care iti permite sa-ti arati deschis toate pretentiile si nemultumirile subiectului care provoaca un sentiment de gelozie. Exista o multime de alte gelozii: de exemplu, o atitudine geloasa fata de succesul colegilor, sau popularitatea unui lider care capteaza atentia si dragostea celorlalti. Dar, in toate aceste cazuri, nimeni nu va indrazni nici macar sa rosteasca un cuvant cuiva care are ceva mai mult succes, este mai frumos, mai norocos. Sunt problemele tale.
Dar sa interoghezi un sot, cared cu predilectie isi bate sotia, cazut intr-un alt atac de suspiciune geloasa, pare a fi normal. Nu, este rau, desigur, dar aceasta situatie nu provoaca nimanui un sentiment de nedumerire: de fapt, ce este?
Acceptati pretentii de la cei mai putin de succes decat dvs.? De ce esti tu, asa si cutare, in toate sensurile mai bun decat mine? Cred ca vei ridica din umeri sau vei rasuci degetul la tampla. Dar „atacurile” asupra unei persoane dragi nu provoaca astfel de reactii si, intr-o oarecare masura, ele insele sunt justificate. Se pare ca o persoana are dreptul la interogatoriu cu predilectie: unde ai fost si pe cine ai pus ochii, iubito? Raspunde repede si priveste-ma in ochi. Uita-te in ochii mei, am spus!
Porniti masina timpului si intoarceti-va undeva la comunitatile antice. Sa presupunem ca un anumit individ masculin a aparut la orizontul unei familii primitive, privind cu dor in directia cuplului existent. Ce va face atunci sotul? Va lua o bata de fildes si va incalzi individul de-a lungul spinarii, ca sa nu se urce in vatra sa cu intentia de a-si crea o viata personala calda. Sau va trai, in anxietate, poate, pentru incalcari viitoare, dar fara nicio gelozie si cu atat mai mult fara pretentii fata de sotia sa. Adica, sa spunem simplu si clar: gelozia este agresivitate. Aceasta este o agresiune indreptata catre potentiali concurenti. Dovada cuvintelor mele este cel putin faptul ca, incalzindu-se si inflamandu-se, gelozia se transforma in agresiune pura, iar uneori e vorba nu doar de spargerea vaselor si crize de furie, ci si de batai si chiar de crima. Atat betii, cat si cei complet treji, dar deja nebuni.
Impulsul primar de agresivitate se extinde intotdeauna doar la concurent si nu ar trebui sa afecteze subiectul geloziei. Cu toate acestea, se dovedeste exact invers, iar agresivitatea devine indreptata tocmai catre cel pe care doriti sa-l protejati de atacuri sau sa le preveniti din rasputeri. Si de ce? Pentru ca nu poti manifesta agresiune impotriva unui concurent prin definitie, aceasta este o actiune interzisa de societate.
Ce va face un barbat cand va afla ca femeia lui are un iubit? Sau ce va face femeia cand va afla ca barbatul ei si-a luat o amanta? „Scoate-i ochii” sau „provoaca-l la duel” sunt imagini din trecut. Pentru orice actiune excesiva, acestia vor fi pusi dupa gratii pentru un anumit numar de ani. Situatia este, intr-un fel, o fundatura. Ramane doar sa dai telefoane si sa izbucnesti in blesteme, tunete si fulgere. Da, si asta e si mai bine. In majoritatea cazurilor, persoana se grabeste la singurul obiect posibil, manifestandu-si agresivitatea asupra celui pe care, in teorie, ar trebui sa-l protejeze. Asupra nimanui altcuiva. Pe sine – este cumva destul de greu de inteles. Desi se intampla si asta.
Apropo, iata o explicatie complet inteligibila, de ce multi devotati si credinciosi, la cea mai mica intarziere a unei persoane dragi de la locul de munca, incep brusc sa-si imagineze viu si plin de culoare toate, cele mai sangeroase detalii despre cum a nimerit intr-un accident sau a fost atacat de banditi si batut grav. Actul agresiv – este ca aburul intr-un cazan care fierbe (multor psihologi din anumite motive nu le place aceasta comparatie) si intr-un fel sau altul, va gasi o cale de iesire. Sub forma de „bataie” a veselei, palme in cap sau spart tablouri, pentru ca o persoana draga a fost lovita crunt de un tramvai. Dupa scene de bataie, asalt si sangerare, devine imediat mult mai usor, nu-i asa?!
Gelozia este in esenta foarte asemanatoare cu iritatia – situatia este aceeasi: o anumita stare de lucruri infurie clar, dar nu avem nici dreptul, nici ocazia, nici puterea de a o schimba. Stand la coada, de exemplu. Vrei sa cumperi imediat si sa nu stai, dar trebuie sa stai si nu exista un singur motiv pentru a schimba aceasta situatie. Agresiunea explicita este inabusita din toate puterile noastre si obtinem iritabilitate – ceva atat de amorf si nedefinit: ma enervez si ma enervez fara motiv.
Aici gelozia este cam aceeasi: este o exaltare agresiva, care este suprimata de o persoana la un nivel pe care ea il considera acceptabil. Iar o sotie batuta de un gelos este o dorinta inabusita de a umfla fata adversarului. Vase sparte – o dorinta inabusita de a se lupta cu rivala si de a se arunca asupra sotului ei. Ei bine, si asa mai departe. Este posibil sa suprimi in asa fel, incat agresivitatea sa fie evazata asupra ta si aceasta se va manifesta sub forma de boli sau intr-un alt mod.
Si ce sa fac?
Subliniez asta: adevarata gelozie este intotdeauna ostilitatea fata de concurenti. Acest lucru se aplica nu numai geloziei bazate pe iubire, ci in general oricarui tip de gelozie (pe care am enumerat-o mai sus).
Cu cat ostilitatea si agresivitatea sunt suprimate mai mult (o astfel de suprimare este aprobata si incurajata de societate), cu atat mai puternic vor fi exprimate toate fenomenele de agresiune suprimate: aceasta este gelozia si iritabilitatea. In acelasi timp, cred ca este de la sine inteles pentru toata lumea ca ingaduirea impulsurilor agresive va duce foarte repede la rezultate dezastruoase. Si se dovedeste ca agresivitatea este rea atat de exprimat (interzisa de societate), cat si de suprimat (conduce la dificultati psihologice foarte semnificative, tensiune mare, necesitand eforturi enorme pentru prevenirea unei caderi nervoase sau a isteriei). Ce sa faci atunci?
Trebuie sa stii cateva lucruri. Primul dintre ele a fost spus mai sus si doar repet: gelozia nu este indreptata prin definitie catre obiectul geloziei. Iar atacurile unei persoane geloase asupra unui obiect dorit inseamna, de fapt, recunoasterea lui a lipsei sale de competitivitate, refuzul oricarui fel de rivalitate (iubeste-ma pentru ceea ce sunt) si schimbarea responsabilitatii pentru esecurile sale sau incapacitatea de a se schimba. Asa ca un alcoolic ii reproseaza obsesiv sotiei ca l-a inselat, sau o sotie in halat slinos si vesnice bigudiuri pe cap (recunoasteti personajele anecdotice?), cere sotului ei socoteala pentru fiecare minut de intarziere. Aici este foarte important de remarcat faptul ca, cu cat o persoana isi simte mai mult competitivitatea, cu atat este mai putin geloasa. Poate ca nu este 100% adevarat, dar in cele mai multe cazuri este.
In consecinta, prima regula: daca vrei sa scapi de gelozie, atunci lucreaza la stima de sine si increderea in sine. Schimbate in bine!
In al doilea rand, impulsurile agresive care stau la baza geloziei noastre si, intr-adevar, toate impulsurile agresive in general, sunt impulsuri biologice stupide care stau la baza selectiei naturale. Descarcarea impulsului agresiv este simtita din punct de vedere psihologic ca o solutie a problemei, desi, de fapt, problema este probabil sa se inrautateasca. Pe de alta parte, daca se impiedica descarcarea unui impuls agresiv indreptat catre un obiect ostil, atunci aceasta duce la agresiune fata de obiecte prietenoase sau chiar fata de sine. Ce este de facut?
Prin urmare, regula a doua: nu lasa impulsurile tale agresive sa se dezlantuie asupra obiectelor prietenoase – ci ataca obiecte practic ostile!
Acest lucru se poate face in doua moduri. Prima modalitate este magica: ataca-ti concurentul prin mijlocirea structurilor de teren (daca, bineinteles, crezi in ele si daca stii sa lucrezi cu ele). A doua cale este virtuala: ataca obiectele ostile din imaginatia ta! Aici nu esti limitat de nimic si iti poti permite sa-ti imaginezi foarte colorat cele mai insetate de sange si nemiloase sadisme pe care le vei aranja pentru dusmanii tai. Si cred ca aceasta este o activitate mai utila decat sa-ti imaginezi cum sotii sunt fie raniti de un tramvai, fie batuti de huligani.
In acelasi timp, nu conteaza deloc daca un astfel de concurent exista in realitate sau daca este doar imaginatia ta. Deja este irelevant. Agresiunea virtuala este la fel de eficienta impotriva concurentilor reali si fictivi, deoarece sensul sau principal este de a permite sa se satisfaca pe deplin impulsul agresiv, sa obtii relaxare si sa satisfaca instinctele naturale – intr-un mod inofensiv si civilizat.
Desigur, nu pretind ca toate cele de mai sus iti vor rezolva toata gelozia. Dar nu strica sa te regandesti si sa te gandesti din nou la natura sentimentelor pe care le traiesti. In acelasi timp, este foarte posibil ca forta si intensitatea experientelor tale sa slabeasca sau sa dobandeasca calitati care sunt mai putin dureroase pentru tine. Acest lucru ofera o usurare spirituala inexprimabila.
Adauga un comentariu