Daca cititi opt sute de pagini dintr-o lucrare stiintifica si filosofica solida dedicata sensului vietii, atunci, la finalizarea acestei lecturi fascinante, intrebarea urgenta a sensului vietii va ramane fara raspuns. Pare sa fie asa cum este, acest sens, si ni s-a dovedit temeinic si meticulos si se pare ca au dreptate. Dar de indata ce inchizi cartea: bang! A disparut, s-a dizolvat. Ce este, unde sa cauti, este complet de neinteles.
De fapt, sincer sa fiu, cred ca sensul vietii nu poate fi cautat cu toata seriozitatea, pentru ca daca abordezi aceasta chestiune in detaliu si serios, atunci -oooh, lucrurile nu sunt foarte bune pentru tine – pentru ca daca nu ai avea nimic sau nu te-ai fi „ranit”, atunci nu ai fi cautat niciun sens, pur si simplu nu ti-ar fi trecut prin minte. Prin urmare, filozofia si, in special, cei care cauta sensul vietii, o numesc depresie constructiva. Ce este depresia constructiva? Aceasta inseamna folosirea constant negativa a bunastarii tale in scopuri pozitive. Daca stai intins pe canapea si crezi ca viata a esuat, atunci aceasta este depresie maligna. Ei bine, daca stai la masa si cauti sens cu stiloul si cerneala, atunci aceasta este depresie constructiva.
Un experiment simplu de facut cu mare grija: intreaba pe cineva care este sensul vietii lui? Dar nu doar intreaba, ci intreaba si intreaba din nou, astfel incat persoana sa se gandeasca cu siguranta la aceasta intrebare. De indata ce se gandeste, va deveni complet nefericita, pentru ca poate descoperi cu usurinta ca nimic care ar semana cu sensul vietii nu este continut in viata ei. Poate avea scopuri, planuri, vise, dorinte, perspective, intentii, idei – dar cumva nu au rost. Doar cateva idei si perspective.
Daca o persoana isi trage brusc nasul, atunci acesta este un simptom al bolii cu care se lupta. Inca nu s-a imbolnavit, dar nici nu mai este sanatoasa – aceasta este asa-zisa a treia stare a corpului – nici sanatate, nici boala (dar cine stie ce este?). Cand te doare putin capul – esti sanatos sau bolnav? Se poate presupune ca exista si o a treia stare a psihicului si a sanatatii mintale: daca cineva incepe serios sa fie interesat de sensul vietii, atunci acesta este aproximativ acelasi lucru ca si cum ar fi inceput sa adulmece sau sa stranute.
A stranuta si a adulmeca in cautarea sensului vietii este intotdeauna un simptom psihologic foarte precis al nemultumirii fata de situatia existenta. Apropo, acest simptom se aplica in mod surprinzator celor saraci si bogati, norocosi si nefericiti. Ideea aici nici macar nu este ca si bogatii plang, ci ca nemultumirea fata de pozitia lor nu are nimic de-a face cu bunastarea materiala. Intr-un fel, este si mai rau, pentru cei bogati cand incep sa caute sensul vietii, decat pentru cei saraci. De ce? Este foarte simplu: cei carora le lipsesc banii au o imagine clara a realizarii: ei spun, daca am doar o mie de lei, totul va fi mai bine cu mine imediat. Bogatii au mai multe probleme, dar cei foarte bogati au probleme absolut ridicole. Daca nu exista o imagine a realizarii, atunci orice oportunitate, orice achizitie inceteaza sa mai satisfaca. Daca un unchi are patru jeep-uri scumpe si o limuzina, atunci cumpararea unei alte masini nu ii va aduce nicio fericire. Dorit – cumparat, dorit – cumparat. Nu se produce. Nu satisface. Nu se lipeste.
Din acest motiv, remarc, ar trebui sa se imparta dependenta de „droguri” intr-una in care exista o imagine de realizare si in care o persoana se simte neputincioasa si incapabila de a realiza ceea ce isi doreste si una in care, dimpotriva, totul este atat de posibil incat inceteaza a multumi. Din acelasi motiv, asa cum am spus deja, o persoana din varf are tendinta de masochism, deoarece isi poate simti puterea si pozitia doar prin propria umilinta si durere, desi intr-o forma simbolica. Si este obisnuit ca o persoana de jos sa fie un sadic, pentru ca in acest fel isi compenseaza propria neputinta. Sadismul este impotenta, masochismul este forta. Tineti cont de acest lucru, autori de manuale de sexologie. Aceasta nu este o regula 100%, pentru ca nu exista reguli 100%, dar este cea mai evidenta.
Dar sa revenim la sensul vietii, la adulmecatul nostru si privirea catre farmacia psihologica sub forma unui psihoterapeut cu barba, cu rugaciunea lui Freud pe buze. Puteti deschide si un manual de psihologie, de interpretare psihologica a sensului vietii. De exemplu, Viktor Frankl, celebrul psihoterapeut care a inventat logoterapie. Logoterapia este un tratament cu sensul vietii, sau o terapie in care vii la un logoterapeut fara sens si pleci cu sens. Probabil, Frankl a gasit acest sens blestemat, din moment ce toata lumea i-a gasit sens. Dar, de fapt, Frankl nu a gasit niciun sens, desi a descris foarte sensibil, inteligibil si interesant de ce este atat de important si util sa-l cauti. Si a descoperit ca nu exista un sens universal al vietii, dar exista sute de mii sau milioane de semnificatii, in fiecare caz in care sensul tau de viata va fi unic si inimitabil, ca liniile papilare de pe palme. Adica, cu alte cuvinte, nu exista deloc sensul vietii, dar exista ceva pe care il putem numi sensul vietii, daca ne place. Sa presupunem ca un anume individ si-a dat seama brusc ca sensul vietii lui este studiul broastelor. Si, alt individ a descoperit ca sensul vietii lui este sa urmeze cu credinta poruncile lui Dumnezeu. Altul a ghicit ca sensul vietii sunt copiii sai, carora le va dedica viata toata pana la sfarsitul zilelor. Si tot asa… In acelasi timp, fiecare poate sa se uite la celalalt, sa asculte cu atentie teoria despre sensul lui si sa rada: ei bine, ce inseamna asta? Aici sunt de acord -da, aici nu sunt de acord -nu! Si tu, deci, elaborezi un fel de sens al vietii…cand, de fapt nu exista deloc sensul vietii, dar exista ceva pe care il putem numi sensul vietii, daca iti place. In psihologie mi-ar placea sa introduc conceptul de inspiratie senzoriala. Credem sau nu, dar sistemele noastre senzoriale, ochii, auzul si senzatia pot respira, pot inspira si expira. Un semnal senzorial puternic, cum ar fi o imagine vie, este o inspiratie adanca luata de ochii tai. In acest moment, ei se confrunta cu obiectul de interes. Si in acelasi timp, alte canale senzoriale expira, canalul senzorial este descarcat. Inspira-expira, inspira-expira. Este imposibil sa nu respiri, motiv pentru care mi se pare ca respiratia canalelor senzoriale nu se opreste nici noaptea: de aceea visezi mereu. Oprirea respiratiei inseamna moarte, sau depresie majora, sau, sau, sau. Incetarea vietii. Experimentele privind izolarea senzoriala in camerele de presiune, unde o persoana este uneori pusa, dau nastere foarte rapid fie la panica, fie la halucinatii auditive, imagistice sau senzoriale – creierul trece la activitate mentala endogena, interna, la fel cum corpul trece la alimentatia interna daca nu mananci nimic pentru o perioada foarte lunga de timp. Oooh, este interesant sa privim halucinatiile ca pe un produs al izolarii senzoriale sau mentale. De ce innebunesc atat de multi? Poate ca au impresia ca sunt intr-o camera de presiune?
Daca te uiti la dreapta, atunci nu te uiti la stanga. Daca privesti in jos, nu te uiti in sus. Daca auzi una, pe cealalta nu o auzi. Exista ceva opus in fiecare pas pe care il facem. Rau si bine. Teza si antiteza. Boala si sanatate. Control sau spontaneitate. Adevar sau minciuna. Cap sau pajura. Social sau individual. Indiferent ce faci, indiferent ce act faci, in spatele tau este un gol. Daca ti-ai umplut plamanii cu aer, atunci intr-o secunda vei expira. Sau cinci secunde mai tarziu. Sau intr-un minut, daca incerci din greu. Undeva in toate acestea se afla sensul vietii. Sensul vietii, care nu este.
De ce nu este? Sau de ce se spune ca sensul vietii este unic pentru fiecare persoana? Este atat de unic incat se poate spune ca nu exista deloc. E foarte simplu. Daca iti cauti sensul vietii, atunci primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa intelegi unde ai expirat si nu poti inspira din nou. Unde ai respirat, inteleg perfect cum iti este clar sau neclar. Ai ceea ce ai si se pare ca nu-ti place prea mult. Cineva creste copii si are grija de legume la tara si, in acelasi timp, se gandeste: toate astea sunt frumoase, dar care este sensul vietii? Multi incep apoi sa creada ca cresc prea putini morcovi sau rosii si sunt prea stricti din punct de vedere educational. Nu ajuta. Asta nu merge. Dar ceva complet diferit functioneaza.
In psihoterapie, totul este foarte simplu. Sarcina unui psihoterapeut este sa gaseasca golul interior din tine; este numit vid existential. Opusul tau, reversul, care vrea dureros sa respire,sa inspire adanc. Dupa aceea, poti arunca orice acolo: desenezi, ai grija de vecinul tau, de soareci de casa, cactusi, noaptea frumoasa pe care o poti admira si mii de alte lucruri. Intr-o zi vei exclama: da, exact de asta am nevoie, iar intrebarea legata de secretia psihologica, sensul vietii, va inceta sa te deranjeze. De ceva timp. Sau pentru totdeauna. Vom vedea cum merge.
Problema cu sensul vietii este ca nu acceptam starea de fapt existenta, dar nu ne putem permite sa ne despartim de ea. Intreaga noastra fiinta tipa si se framanta atunci cand tot ce trebuie sa facem este sa ne intoarcem si sa privim inapoi. Ceea ce inspira anuleaza intotdeauna expiratia. Cele mai violente dispute, cea mai disperata ura, este tocmai invers. Poate fi bine, rau, placut sau neplacut. Orice. Acest lucru nu schimba nimic. Sensul vietii este intotdeauna in spatele tau, unde intotdeauna este atat de infricosator sa te intorci chiar si mental. Dar daca tot apelezi la el, atunci te pot astepta metamorfoze uimitoare.
Cautarea sensului vietii este o incercare de a supraestima prezentul care nu te multumeste. Cand te intrebi, sau pui aceasta intrebare in mod public – care este sensul vietii, de ce traiesc, de ce fac toate acestea? Te diagnostichezi singur. Atentie! Este foarte important! Daca aparitia problemelor/intrebarilor cu sensul vietii este asociata cu nemultumirea psihologica, atunci oricat de mult ti-ai destrama viata, uitandu-te in fiecare detaliu al acesteia, invartindu-l cu roti dintate, nu vei gasi o picatura de vreun sens acolo. Unii merg la psihanalist si se scufunda in multi ani de psihanaliza: ce se intampla daca acesta este un complex Electra? Si, dintr-o data, sunt o colectie completa de traume psihanalitice si nevroze din copilarie? Oricat iti doresti nu esti multumit de starea actuala a lucrurilor, ceea ce inseamna ca leacul pentru sensul vietii este undeva inainte, nu in spatele tau, undeva in viitorul previzibil. Acesta este un fel de imagine a realizarii, o dorinta ascunsa pe care doresti sa o primesti. Si de indata ce iti dai seama ce este, aceasta dorinta, ce este, acest mod de a realiza – iti va curge nasul, psihologic, cu sensul vietii.
In sfarsit, un sfat special pentru cei care au deja patru jeep-uri si se gandesc la al cincilea, deoarece scrumiera primului este plina. Se aud adesea astfel de lucruri: ei iubesc doar pentru bani, sunt gata sa faca orice pentru ei, pentru ca sunt bogati si au putere, nimic sincer, un calcul continuu, viata este plictisitoare, nimic nu se insereaza, nimic nu face placere si asa mai departe. Unii oameni, foarte destepti, reactioneaza la asta intr-un mod extrem de interesant: atunci da-mi cincizeci de mii de dolari, ca esti atat de cool. Asta nu merge. In sensul ca sensul vietii nu se vindeca.
Dar ce vindeca: primul lucru, ar trebui sa intelegi unde sau cui esti gata sa dai bani, complet gratuit. Aceasta procedura aminteste de sangerarea, care era atat de des practicata de medici: apropo, un lucru poate fi uneori foarte util, daca il abordezi cu intelepciune. Ei bine, avand in vedere ca banii sunt uneori numiti figurativ sangele societatii, metafora este destul de potrivita pentru noi. Scurgerea sangelui banilor ar trebui sa fie foarte concentrata, foarte intentionata, cu sentiment, intr-adevar, cu aranjament. Ar putea fi un orfelinat. Ar putea fi o biserica. Poate fi orice si oricine. Orice iti place, pe care consideri ca este necesar sa-l sustii, daruieste. Dar scopul pe care trebuie sa-l alegi este foarte specific.
In al doilea rand: orice suma pe care ai tendinta sa o dai sau pe care ai pregatit-o in cap – atentie! – nu e destul! Este o taietura de deget, o zgarietura. Daca te-ai gandit sa dai o suta de lei, atunci da doua sute. Daca te-ai gandit sa dai o mie de dolari, atunci da doua! Dubleaza suma maxima si rezonabil permisa de tine! Aceasta este „pierderea de sange”.
Si al treilea: incearca sa eviti orice multumire din partea celor pentru care faci toate acestea. Nu o lua sub nicio forma si sub nici un pretext! Incearca sa nu te incrucisezi cu acei oameni care vor sa-ti multumeasca – si ei vor, crede-ma! Mai mult: nu cauta recunostinta, ode, laude, zvonuri si lingusiri. Evita toate astea. Devino Dumnezeu pentru ei, priveste de pe margine. Cum se uita El la noi si nu accepta nicio strangere de mana sau lacrimi duioase pe umarul Sau.
Fii sanatos, nu cauta sens in ceea ce ai, ci priveste inainte – acolo este viitorul tau, acolo este modul tau de a te realiza. O imagine care cu siguranta va deveni realitate implinita.
Adauga un comentariu