Psihonet

Autoactualizarea

Like us? Share the knowledge!

Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp

Vreau sa discut idei care sunt departe de a fi complete. Am descoperit ca pentru studentii mei si pentru altii cu care am impartasit aceste idei, conceptul de autoactualizare s-a dovedit a fi foarte asemanator cu petele de cerneala Rorschach. Cel mai adesea, utilizarea acestui concept mi-a spus mai multe despre persoana care il foloseste decat despre insasi realitatea din spatele acestui concept. Prin urmare, aici as dori sa iau in considerare cateva aspecte ale naturii autoactualizarii, nu la nivel abstract, ci in ceea ce priveste semnificatia operationala. Ce inseamna autoactualizarea in acest moment anume? Ce inseamna marti la ora patru?

ORIGINILE STUDIULUI DE AUTOACTUALIZARE

Studiul meu de autoactualizare nu a fost planificat ca un studiu stiintific si nici nu a inceput ca atare. Totul a inceput cu tanarul intelectual care incerca sa-si inteleaga cei doi profesori, pe care ii admira, pe care ii iubea si ii adora si care erau oameni absolut minunati. Nu m-am putut multumi doar cu admiratia si am incercat sa inteleg de ce acesti doi oameni, Ruth Benedict si Max Wertheimer, erau atat de diferiti de majoritatea oamenilor din lume. Studiile mele in psihologie nu mi-au dat absolut nimic sa inteleg. Aveam impresia ca nu numai ca erau diferiti de ceilalti oameni, ci ca erau ceva mai mult decat oameni. Cercetarea mea a inceput ca o activitate pre-stiintifica sau mai degraba non-stiintifica. Am inceput sa fac notite despre Max Wertheimer si Ruth Benedict. Am incercat sa inteleg un anumit tip de oameni si nu doi indivizi incomparabili. Acesta a fost un mare stimul pentru munca ulterioara. Am inceput sa caut sa vad daca aceasta imagine poate fi gasita in alta parte si am gasit-o peste tot, la o persoana dupa alta.

Dupa standardele obisnuite ale cercetarii de laborator extrem de controlate, munca mea nu a fost deloc cercetare. Mi-am facut generalizarile pe baza unui anumit tip de oameni pe care i-am ales.

Oamenii pe care i-am ales pentru cercetarea mea erau deja in varsta, si-au trait cea mai mare parte a vietii si au obtinut un succes semnificativ. Nu stim inca, cat de aplicabile sunt datele noastre pentru tineri. Nu stim ce inseamna autoactualizarea in alte culturi, desi cercetarile privind autoactualizarea sunt deja in curs de desfasurare in China si India. Este greu de spus care vor fi rezultatele acestor studii, dar cu siguranta, totusi, atunci cand alegi sa studiezi cu atentie oamenii frumosi, sanatosi, puternici, creativi, virtuosi, perspicaci – tipul pe care l-am identificat – ai o alta viziune a omenirii. Te intrebi cat de maiestuoasa poate fi o persoana, ce poate deveni o fiinta umana?

INVATAREA GENUINA SI EXTERNA

Cu aceasta viziune asupra umanitatii, intelegerea ta despre psihologie si psihiatrie sufera schimbari semnificative. De exemplu, 99% din ceea ce este scris pe asa-numita teorie a invatarii pur si simplu nu se aplica unei fiinte umane in curs de dezvoltare. Teoria invatarii pur si simplu nu este aplicabila unei fiinte umane care se indreapta spre limitele posibilei perfectiuni.

Aproape intotdeauna, literatura despre teoria invatarii se ocupa de ceea ce eu insumi numesc „invatare externa” spre deosebire de „invatare autentica”. Invatarea externa inseamna dobandirea de posibile abilitati, cum ar fi buzunarirea cheilor sau a monedelor. Invatarea externa inseamna pur si simplu invatarea unei alte asocieri sau a unei noi abilitati. Dar sa inveti sa fii cea mai buna persoana care poti fi este cu totul alta chestiune. Obiectivele pe termen lung ale educatiei adultilor si ale tuturor celorlalte invatari sunt modalitatile sau posibilitatile prin care putem  ajuta o persoana sa devina ceea ce este capabil sa devina.  Aceasta este ceea ce eu numesc adevarata invatare si de acum inainte voi vorbi doar despre asta. Acesta este modul in care oamenii care se autoactualizeaza invata. Ajutarea pacientului sa realizeze aceasta invatare autentica este principalul scop al consilierii.

Aceste lucruri le  stiu  cu deplina certitudine. Dar mai este ceva aici, despre care sunt destul de sigur – flerul meu, ca sa spun asa, imi spune asta. Cu toate acestea, despre aceste intrebari am date chiar mai putin obiective decat despre cele pe care le-am discutat mai sus. Autoactualizarea este destul de greu de definit, dar este mult mai dificil sa raspunzi la intrebarea: „Ce se afla in spatele autoactualizarii?” Sau daca iti place „Ce se afla in spatele autenticitatii?” Onestitatea nu este totul in autoactualizare. Ce altceva putem spune despre oamenii care se autoactualizeaza?

VALORI B

Oamenii care se autoactualizeaza, fara exceptie, sunt implicati intr-o afacere, in ceva care este in afara lor. Ei sunt devotati acestei cauze, este ceva foarte valoros pentru ei – este un fel de chemare, in sensul vechi, predictor al cuvantului. Ei sunt angajati in ceva care pentru ei este chemarea sortii si pe care il iubesc atat de mult incat le dispare diviziunea „munca – bucurie”. Unul isi dedica viata legii, celalalt justitiei, altcineva frumusetii sau adevarului. Toti, intr-un fel sau altul, isi dedica viata cautarii a ceea ce am numit valori „existentiale” (abreviat „B”), adica cautarea valorilor ultime care sunt autentice si nu pot fi reduse la ceva. Exista aproximativ paisprezece astfel de valori B: adevar, frumusete, bunatate din vechime, perfectiune, simplitate, versatilitate si alte cateva. Acestea sunt valorile vietii.

 

META NEVOI SI META PATOLOGIE

Existenta acestor valori B complica foarte mult structura autoactualizarii. Acestia se comporta ca nevoi. Le-am numit  metanevoi.  Suprimarea lor da nastere unui anumit tip de patologie, pana acum nu prea bine descrisa, careia i-am dat numele  de metapatologie. Acestea sunt boli ale sufletului care apar, de exemplu, din traiul constant printre mincinosi si pierderea increderii in oameni. Asa cum este nevoie de consilieri care sa ajute oamenii sa faca fata nevoilor lor nesatisfacute, la fel sunt si meta-consultantii care sa ajute cu bolile mintale cauzate de metanevoile nesatisfacute. Intr-un sens foarte definit si empiric, o persoana are nevoie sa traiasca in frumusete si nu in uratenie, asa cum are nevoie de hrana pentru un stomac infometat sau de odihna pentru un corp obosit. Indraznesc sa spun ca, de fapt, aceste valori B sunt sensul vietii pentru majoritatea oamenilor, desi multi nici macar nu banuiesc ca au aceste metanevoi. O parte din munca noastra ca si consultanti ar trebui sa fie aceea de a face oamenii constienti ca au aceste metanevoi proprii, la fel cum psihanalistul traditional isi face pacientii constienti de faptul ca au nevoile lor instinctuale de baza.

Incercam sa ne ajutam clientii sa mearga pe calea autoactualizarii. Acesti oameni sunt adesea complet confuzi in problemele valorilor. Exista o multime de tineri aici care sunt, in principiu, oameni minunati, desi adesea par a fi doar niste copii nazuiti. Cu toate acestea, presupun (in ciuda tuturor dovezilor contrare, uneori provenite din comportamentul lor), ca sunt idealisti in sensul clasic. Presupun ca ei cauta valoare si ca vor sa faca ceva caruia sa se dedice, sa se inchine, sa adore, sa iubeasca. Acesti tineri, in orice moment, fac o alegere intre a merge inainte si a face un pas inapoi, intre a se apropia de autoactualizare si a se retrage din ea. Ca si consilieri sau meta-consultanti, ce le putem spune care sa-i ajute sa devina ei insisi?

MODALITATI DE COMPORTAMENT CARE CONDUC LA AUTOACTUALIZARE

Ce face o persoana in timpul realizarii de sine? Strange ceva din sine, strangand din dinti? Ce inseamna autoactualizarea in comportamentul real? Voi descrie opt moduri de autoactualizare.

In primul rand,  autoactualizarea inseamna  o experienta completa, vie  si  dezinteresata,  cu concentrare si absorbtie deplina, adica o experienta fara timiditate adolescenta. In momentul autoactualizarii, individul este in intregime si complet uman. Acesta este momentul in care  el se realizeaza pe sine. Unul dintre scopurile consilierii este de a ajuta clientii nostri sa realizeze aceasta experienta cat mai des posibil. Ne dorim ca ei sa indrazneasca sa se cufunde complet in ceva, sa-si uite posturile, apararile si timiditatea. Privind din lateral, vedem ca acesta este un moment foarte placut. Putem vedea cum in tinerii care vor sa para cruzi, cinici si experimentati, reapare ceva de inocenta copilareasca; ceva inocent si proaspat se reflecta in fetele lor in timp ce se dedica pe deplin retrairii momentului. Cheia acestui lucru este abnegatia. Tinerii nostri sufera de o lipsa de altruism si de un exces de timiditate si ingamfare.

In al doilea rand,  este necesar sa ne imaginam viata ca pe un proces de alegere constanta. In fiecare moment exista o  alegere: inainte sau retragere.  Fie indreptarea catre si mai multa protectie, securitate, frica, fie alegerea de avansare si crestere. A alege dezvoltarea in loc de frica de zece ori pe zi inseamna sa avansezi de zece ori catre autorealizare. Autorealizarea este un proces continuu; inseamna mai multe alegeri separate: minti sau fii sincer, furi sau nu furi. Autorealizarea inseamna alegerea dintre aceste posibilitati a posibilitatii de crestere. Aceasta este miscarea de autoactualizare.

In al treilea rand,  insusi cuvantul „autoactualizare” implica prezenta Sinelui, care poate fi actualizat. Omul nu este o tabula rasa sau ceara maleabila. El este intotdeauna deja ceva, cel putin o structura de baza. Fiinta umana este deja cel putin un anumit temperament, un anumit echilibru biochimic etc. Exista un eu, iar ceea ce am numit uneori  „a asculta vocea impulsului”  inseamna a permite acestui  eu  sa se manifeste. Majoritatea dintre noi cel mai des (in special pentru copii si tineri) ne ascultam nu pe noi insine, ci vocea mamei, a tatalui, vocea sistemului de stat, a superiorilor, a autoritatilor, a traditiilor etc.

Iata un exemplu al primului pas simplu catre autoactualizare pe care il fac uneori. Ofer elevilor mei vin. Cand sunt tratati cu vin si intrebati cum le-a placut acest vin, puteti face diferite lucruri. Primul lucru pe care il sfatuiesc este sa nu te uiti la eticheta sticlei. In acest caz, nu veti folosi acest posibil indiciu pentru a determina daca va place sau nu acest vin. In continuare, va sfatuiesc sa inchideti ochii, daca este posibil, si sa „tine respiratia”. Acum sunteti gata sa priviti inauntru, sa inchideti zgomotul lumii exterioare, sa gustati vinul de pe limba voastra si sa va adresati „Inaltului Judecator” din voi. Apoi, si numai atunci, poti spune: „Imi place” sau „Nu imi place”. Definitia astfel obtinuta este foarte diferita de falsitatea obisnuita,

In al patrulea rand,  cand te indoiesti de ceva, incearca sa fii sincer, nu te apara cu fraza: „Ma indoiesc de asta”. Adesea, cand ne indoim, suntem neadevarati. Clientii nostri sunt cel mai adesea neadevarati. Ei „joaca jocuri” si pozeaza. Cu greu accepta oferta sa  fie sincer.  A te intoarce spre sine, cerand un raspuns, inseamna sa-ti asumi responsabilitatea. Acesta in sine este un pas urias catre autorealizare. Problema raspunderii nu a fost studiata pana acum. Nu apare in literatura noastra psihologica, pentru ca nu se poate studia responsabilitatea pe sobolani albi. Cu toate acestea, responsabilitatea este partea cea mai tangibila a psihoterapiei. In psihoterapie se poate vedea, simti si recunoaste momentul responsabilitatii. Aici apare o idee clara a ceea ce este. Si este intotdeauna un pas mare. Ori de cate ori o persoana isi asuma responsabilitatea, se autoactualizeaza.

Al cincilea rand.  Pana acum, am vorbit despre a trai fara prejudecata, a alege cresterea in detrimentul fricii, a asculta vocea impulsului, a fi sincer si a-ti asuma responsabilitatea. Acestia sunt pasi catre autorealizare si toti ofera alegeri mai bune de viata. Persoana care face aceste lucruri marunte in fiecare situatie de alegere va descoperi ca ele il ajuta sa aleaga mai bine ceea ce este potrivit constitutional pentru el. Incepe sa inteleaga care este destinul sau, de exemplu, cine ar trebui sa-i devina sotie sau sot, care este sensul vietii sale. O persoana nu poate face o alegere buna de viata pana cand nu incepe sa se asculte pe sine,  pe propriul Sine  in fiecare moment al vietii sale, pentru a spune calm: „Nu, nu-mi place”.

Pentru a-si exprima o parere sincera, o persoana trebuie sa fie diferita, independenta de ceilalti, trebuie sa  fie nonconformist.  Daca nu ne putem invata clientii, tineri sau batrani, sa fie pregatiti sa fie independenti, ne putem opri acum afacerea. A fi curajos in loc sa-ti fie frica este o alta manifestare a aceluiasi lucru.

Al saselea rand.  Autoactualizarea nu este doar starea finala, ci si  procesul  de actualizare a capacitatilor cuiva. Aceasta, de exemplu, este dezvoltarea abilitatilor mentale prin activitati intelectuale. Aici, autoactualizarea inseamna realizarea abilitatilor potentiale ale cuiva. Autoactualizarea nu inseamna neaparat sa faci ceva iesit din comun; poate fi, de exemplu, trecerea printr-o perioada dificila de pregatire pentru realizarea abilitatilor cuiva. Autoactualizarea poate fi exercitiul degetelor pe tastatura pianului. Autorealizarea este munca de dragul de a face bine ceea ce o persoana isi doreste sa faca. A deveni un medic de mana a doua nu este o cale potrivita catre autorealizare. Omul isi doreste intotdeauna sa fie de prima clasa sau cat de bun poate fi.

Al saptelea rand. Experientele superioare  sunt momente de autoactualizare. Sunt momente de extaz care nu pot fi cumparate, nu pot fi garantate si nici macar nu pot fi cautate. Dupa cum a scris C. S. Lewis, bucuria ar trebui sa surprinda. Dar este posibil sa se creeze conditii pentru aparitia mai probabila a unor astfel de experiente. Puteti, totusi, si invers, sa va puneti in astfel de conditii in care aparitia lor va fi extrem de putin probabila. A renunta la iluzii, a scapa de ideile false despre tine, a intelege pentru ce nu esti potrivit, care nu sunt potentialitatile tale, este, de asemenea, parte din descoperirea ta, a ceea ce esti cu adevarat.

Aproape toata lumea traieste experiente mai inalte, dar nu toata lumea stie despre asta. Unii oameni se retrag din aceste experiente subtile pe termen scurt. A ajuta oamenii sa experimenteze acele scurte momente de extaz atunci cand vin, este una dintre sarcinile consilierului sau metaconsultantului. Cum, totusi, poate o persoana, fara sprijin in lumea exterioara, sa priveasca sufletul ascuns al altei persoane si sa comunice cu ea? Trebuie sa dezvoltam un nou mod de a comunica. Cred ca acest tip de comunicare poate servi ca un model mult mai mult pentru predare si consiliere, pentru a ajuta adultii sa-si atinga potentialul maxim, decat ceea ce folosim de obicei in predare. Daca il iubesc pe Beethoven si aud ceva in cvartetul lui pe care tu nu il stii, cum te pot invata sa-l auzi? Sunetele sunt aceleasi, dar aud ceva frumos si ramai indiferent. Sunetele le auzi, dar cum pot sa-ti permit sa auzi frumusetea? Aceasta este principala problema a predarii, si nu a predarii alfabetului, a aritmeticii si a broastelor de disectie. Toate acestea sunt externe atat profesorului, cat si elevului; unul are un indicator, el poate indica un obiect, celalalt poate privi. Si toate acestea se intampla in acelasi timp. Acest tip de instruire este simplu, celalalt este mult mai dificil si face parte din munca de consultanti. Aceasta este meta-consultatie. Si toate acestea se intampla in acelasi timp.

Al optulea rand.  A te regasi, a descoperi cine esti, ce este bine si rau pentru tine, care este scopul vietii tale – toate acestea necesita  expunerea propriei psihopatologii. Pentru a face acest lucru, trebuie sa-ti identifici apararile si apoi sa gasesti curajul de a le depasi. Acest lucru este dureros, deoarece apararile sunt indreptate impotriva a ceva neplacut. Dar renuntarea la protectie merita. Chiar daca literatura psihanalitica nu ne-ar fi oferit nimic mai mult, ar fi suficient sa ne arate ca represiunea nu este cea mai buna cale de a ne rezolva problemele.

Deritualizarea

Voi spune cateva cuvinte despre un mecanism de aparare care nu este mentionat in manualele de psihologie, desi este foarte important pentru tinerii din ziua de azi. Acest mecanism de aparare este  deritualizarea. Tinerii nu cred adesea in valori si virtuti. Se simt inselati sau confuzi in viata. Au adesea parinti care le fac cu adevarat o impresie imbatatoare si nu-si respecta foarte mult parintii. Parintii insisi nu sunt adesea clari despre propriile valori, uneori pur si simplu le este frica de copiii lor, nu ii pedepsesc niciodata, nu ii feresc de fapte rele. Drept urmare, avem dispret fata de parinti din partea propriilor copii. Si adesea din motive destul de intelese si temeinice. Copiii unor astfel de parinti au invatat sa faca generalizari mari. Ei nu vor sa asculte nici un adult, mai ales daca aceasta persoana foloseste aceleasi cuvinte pe care le-a auzit de la tatii lor, care vorbeau adesea despre a fi cinstiti si curajosi, dar in viata au actionat exact invers.

Sunt obisnuiti sa considere o persoana doar in concretetea ei si nu vad in el ceea ce ar putea fi, nu il vad in lumina valorilor sale simbolice. Copiii nostri, de exemplu, au demistificat sexul, l-au „derituarizat”. Sexul nu este nimic; este o atractie naturala si au facut-o atat de naturala incat adesea isi pierde calitatile poetice, adica, de fapt, pierde totul. Autoactualizarea inseamna renuntarea la acest mecanism de aparare, inseamna a invata si a accepta reritualizarea.

Reritualizarea

Reritualizarea inseamna dorinta de a revedea o persoana „sub semnul eternitatii”, asa cum spunea Spinoza, dorinta de a putea vedea indepartat, etern, simbolic. Inseamna sa vedem Femeia, chiar si atunci cand avem de-a face cu o femeie obisnuita. Alt exemplu. O persoana merge la o scoala de medicina si diseca creierul acolo. Ceva se pierde in mod necesar daca elevul nu experimenteaza o anumita reverenta si, fiind distras de la „piciorul-tel al perceptiei”, considera creierul doar ca pe un lucru concret. O persoana care are acces la reritualizare vede creierul in acelasi mod ca un lucru sacru, ii vede valoarea simbolica, calitatile sale sublime.

„Reritualizarea” inseamna adesea afirmarea multor lucruri banale – foarte plate, „cum ar spune copiii nostri”. Cu toate acestea, mai ales pentru consilierul persoanelor in varsta, pentru care intrebarile filozofice despre sensul vietii incep sa iasa in prim-plan, afirmarea acestor lucruri banale este cea mai esentiala modalitate de a ajuta la trecerea catre autoactualizare. Tinerii ar putea spune ca acest lucru este plat, pozitivistii logici ca nu are sens, dar pentru o persoana care ne cauta ajutorul, aceste lucruri au mult sens si sunt de mare importanta. Si trebuie sa le dam cel mai bun raspuns, altfel nu facem ceea ce ar trebui sa studiem.

Punand totul cap la cap, vedem ca autoactualizarea nu este in esenta un moment grozav. Nu va puteti imagina ca la ora patru intr-o zi de joi va suna o fanfara si veti intra in panteon pentru vesnicie. Autoactualizarea este un lucru treptat, este acumularea in sine de achizitii imperceptibile. Prea des clientii nostri tind sa astepte un fel de inspiratie, astfel incat sa poata spune: „M-am autoactualizat joia asta la 3:23!” Oamenii care indeplinesc criteriile mele de autoactualizare avanseaza in pasi modesti – isi asculta propria voce, isi asuma responsabilitatea, sunt sinceri, muncesc din greu.

Relatie terapeutica

Iata ce fac oamenii atunci cand sunt pe calea autoactualizarii. Ce este atunci un consultant? Cum ii poate ajuta pe cei care apeleaza la el sa mearga in directia cresterii?

Caut model

Am folosit cuvintele „terapie”, „psihoterapie” si „pacient”. Urasc toate aceste cuvinte si urasc modelul medical pe care il implica, deoarece modelul presupune ca persoana care vede un consultant este o persoana bolnava care cauta tratament. De fapt, desigur, speram ca consilierul va ajuta la autoactualizarea oamenilor, in loc sa incerce sa vindece boala.

Modelul de ajutor trebuie sa cedeze si unui alt model, pur si simplu nu se potriveste. Ne obliga sa ne imaginam consultantul ca pe un profesionist care stie totul si de la inaltimile sale privilegiate intinde o mana de ajutor bietilor ignoranti de jos, care au atata nevoie. Consultantul nu este nici un profesor in sensul obisnuit, deoarece profesorii sunt cei care au atins excelenta in predarea „exterioara” pe care am descris-o mai sus. Procesul de a deveni cea mai perfecta persoana necesita o invatare exacta „autentica”.

Cred ca, indiferent de cuvant, conceptul la care trebuie sa ajungem in cele din urma va fi aproape de ceea ce avea in minte Alfred cu multi, multi ani in urma, cand vorbea despre „fratele mai mare”. Un frate mai mare este o persoana iubitoare care isi asuma responsabilitatea pentru cei mai mici. Desigur, stie mai multe, a trait mai mult, dar nu este ceva diferit calitativ, apartinand unei alte lumi. Un frate mai mare intelept si iubitor incearca sa-l imbunatateasca pe cel mai tanar, incearca sa-l faca mai bun decat el, dar in cadrul propriului stil al tanarului. Vedeti cat de diferit este acesta de modelul „invatati pe cineva care nu stie nimic”!

Consilierea nu este despre formare sau predare traditionala in care oamenilor li se spune ce sa faca si cum sa o faca. Nu are nimic de-a face cu propaganda. Ea, in spiritul invataturilor taoismului, implica mai intai sa dezvalui ceva intr-o persoana si apoi sa o ajuti. Taoismul este non-interferenta, este principiul „lasa totul sa-si urmeze cursul”. Taoismul, insa, nu este o filozofie a coniventei sau a indiferentei, nu este un refuz de a ajuta sau de a avea grija.

Un terapeut clinic bun isi ajuta clientul sa se deschida, sa sparga apararile care il impiedica sa se cunoasca pe sine, il ajuta sa se redescopere si sa se cunoasca. In mod ideal, ideile teoretice ale terapeutului, manualele pe care le-a citit, pregatirea pe care a primit-o, vederile sale despre lume nu ar trebui sa se faca cunoscute pacientului. Respectand natura interioara, fiinta acestui „frate mai mic”, terapeutul va descoperi ca nu poate exista decat o singura cale cea mai buna spre o viata buna pentru pacientul sau: sa fie si mai mult el insusi. Oamenii pe care ii numim „bolnavi” sunt oameni care nu sunt cine sunt – oameni care si-au construit tot felul de aparari nevrotice impotriva fiintei umane. Asa cum nu conteaza pentru tufa de trandafiri daca gradinarul este italian, francez sau suedez, nu are nicio diferenta pentru fratele mai mic modul in care ajutorul lui a invatat sa fie un ajutor. A invata sa eliberezi reprimatul, sa-ti cunosti propriul Sine, sa asculti „vocea impulsului”, sa-ti dezvalui natura maiestuoasa, sa obtii intelegere, patrundere, sa intelegi adevarul – asta se cere.

Maslow A. Autoactualizarea si dincolo.

  • Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu!

  • Adauga un comentariu

    Inscrie-te la Newsletter-ul Psihonet.ro